Cum sa te bucuri de zapada: un ghid in 3 pasi pentru ursuzul neiubitor de iarna

love-couple-comics-on-snow-sky-and-city-skyline-background-banne

Afara e frig, iti ingheata mainile si cu manusile. Ca si cum asta nu era de ajuns a venit si ninsoarea. Esti genul care uraste cu desavarsire vremea rece si zapada si o recunoaste si asuma? Atunci probabil ca te vei amuza citind asta. Esti genul care uraste frigul si zapada, dar se simte prost cand aude de la altii cat de bine ar trebui sa se simta, ce frumos e afara si se simte vinovat ca propria parere despre iarna si frig ii ofenseaza pe ceilalti care se bucura de “cataclismul” asta? Atunci citind asta poate ti se scutura vinovatia si te vei mai potoloi putin din a te conforma la zisele altora si te vei bucura de ranchiuna simtita la adresa anotimpului rece cu un pahar de vin sau ce ti-o mai placea tie, simtindu-te liber sa urasti cu drag ce altii iubesc, pentru ca sa fim seriosi… cati dintre cei care te blameaza ca esti un morocanos ursuz ca iti exprimi opinia dezagrabila la adresa anotimpului lor preferat nu fac exact acelasi lucru cand vine vorba de canicula din vara cu care tu nu ai nici o problema? (sau alt anotimp si consecintele naturale cu care vine aceasta)? Esti genul  care se bucura si se tavaleste prin zapada ca un copil si nu-si mai poate stapani veselia agasandu-I pe ceilalti incercand sa o imparta? Atunci probabil ca o sa enerveze ce citesti sau te va amuza daca nu esti usor de agasat sau poate nu te va interesa. Oricum ar fi trebuie sa recunosc ca fiecare anotimp are si plusuri si minusuri, acum fiecare cu gusturile lui.

  1. Daca stai la bloc, te poti bucura enorm de zapada de afara, gandindu-te cat de norocos esti in comparatie cu cei care stau la casa. Cum ar fi sa trebuiasca sa iesi afara dimineata inainte sa pleci la munca, sa transpiri pe jumatate adormit lucrandu-ti muschii cu ajutorul lopetii cu care trebuie sa iti croiesti drum ca sa poti sa iesi din curte? Acum savureaza momentul. Da e ok, sa te bucuri, e misto sa stai la bloc in conditiile astea.
  2. Prietenii te suna, vor sa vii la x film, sa iesi la y eveniment in momente cand tu nu ai chef sa iesi din casa. *problema introvertului care nu gaseste cateodata scuza favorabila* Ei bine, acum nu mai trebuie sa te tot ascunzi sub diverse pretexte si nici sa te enervezi cand esti sincer si spui clar ca n-ai chef sa iesi din casa si ceilalti nu vor sa te asculte si continua sa te agaseaze. A nins, e groaznic afara, mai ies cand se topeste zapada! Ok… poate nici chiar asa de extrem, n-a venit sfarsitul lumii, dar nu-ti place frigul, zapada nici atat, asa ca preferi sa stai in casa si daca vor sa te vada si vrei si tu, poti oricand sa ii inviti la tine unde puteti admira impreuna zapada de la caldura.
  3. A nins prea mult, daca da “norocul” sa dea si inghetul poti sa intarzii la munca, ai o scuza mai mult decat viabila pentru cele 5 minute de intarziere care s-au transformat in mai multe, (aici tu stii cat de bine stai la capitolul gestionat timpul).

Sa nu uitam deci ca este perfect normal sa uram anumite lucruri si sa nu trebuiasca sa ne conformam si prefacem ca ne place ceva doar de dragul de a face pe plac altora. Nu-i asa ca copilul din tine ar vrea sa traga un bocanc in omul de zapada al celor care il fac ursuz ca nu vrea sa participe la constructia lui?

E bine la caldurica, nu-i asa?

Advertisements

Cand ma mut o fac cu rasu-plansu

 

Processed with VSCO with f2 preset

Ma mut. Cu cateva ore inainte sa vina niste prieteni cu masina sa ma ajute, cumpar o cutie transportor pentru motanul Eros si o folosesc pe post de container pt o punga cu borcane si alte lucruri achizitionate din piata cu marea ocazie a mutarii. La trecerea de pietoni un tip imi zambeste si se uita la cutia cu borcane curios sa vada animalul. Chiar ma intrebam cand se va uita cineva la mandria mea de borcane fara blana, grai sau inima.

Fac o tura sa mai duc din pungi, gandindu-ma ca nu am in ce sa pun restul de lucruri si decat sa cumpar alte pungi mai bine sa duc cateva cu taxiul, golesc si ma intorc cu ele pentru a le reumple. Intru in curte si ma chinui ca o incapatanata cu plasa grea. La elementul asta nu m-am gandit bineinteles… Gandire logica in aceasta zi = 0. Oftez tinand de manere cu ambele maini si de la vecini se aude o romanta de pe timpuri despre fericire pe miros de struguri tamaiosi. Prin labirintul prin care trebuie sa trec pentru a ajunge la casuta din fundul aceastuia, simt pietrele prin balerinii prea subtiri, miros de mancare gatita la ceaun si ma simt mai dubios decat pasarea micuta moarta de pe partea dreapta a potecii. Usa de la poarta are un zavor nesimtit de acum 40 de ani inca functional si incuietoare de la usa de apartament de care cand invarti nu se aude nici un sunet.

Precum o tornada haotica reusesc in prima zi sa fac tumbe herculiene si sa fac curat si aranjez o parte din lucruri si sa cer sa se schimbe tot ce nu e in concordanta cu un minimum de comfort. Ma simt ca intr-un film din anii ’80 cu Tom Hanks al carui personaj se muta cu sotia intr-o casa a naibii de ieftina, la prima vedere un mic paradis de reconditionat. Numai ca eu ma mut cu Anca si Eros, iar casa asta nu sta chiar sa se darame ca cea din film.

Pana una alta analogia cu filmul nu-i prea departe de adevar. Prizele sunt noi si peretii sunt proaspeti zugraviti, numai ca din 7 prize, doar 3 merg. Electricianul minune care de fapt este instalator sau poate si gropar si tamplar sau nici unele ci doar l-a inzerstrat bunul Dumnezeu cu cunostiinte inascute din toate domeniile , discuta cu proprietarul care face drame plangacioase, vaintundu-se de mama focului pe un ton care nu imi trezeste nici cea mai mica simpatie sau mila, cum el era sigur ca prizele merg si ca nu ii vine sa creada ce a facut nea X-ulescu, amic de o viata cu dansul si cu nea Misoaca, mai sus mentionatul supra-om, care sta in genunchi aproape lipit cu fruntea de perete incercand sa rezolve problema creata de amicul si partenerul sau de munci facute de mantuiala, dand bineinteles vina pe prizele cele noi. Imi vina ba sa rad si sa fac misto, ba sa ii trag un sut pt a-l lipi cu fata de perete doar-doar s-o face un scurt-circuit intre firele din perete si transpiratia de pe fruntea domnului in cauza, insecticid gratuit pentru muste. Se aprinde beculetul cand baga doua fire in priza, dupa ce a trebaluit el sarguincios pe acolo pret de cateva minute, timp in care imi pierd rabdarea si ma gandesc serios la un scenariu foarte plauzibil in care as putea asista la procesul de rotisare la priza.

Mandru de fapta  sa imi cere telefonul cu incarcatorul sa facem o proba. In dreapta merge. Baga incarcatorul si in stanga si ramane blocat. “Acum sa vedem cum il scoatem fara sa stricam incarcatorul…” imi spune puiul nerotisat pe un ton umil. Reuseste sa imi explice din nou plin de el ca e vina incarcatorului cu argumente pe care nu le mai aud. Creierul meu refuza sa proceseze astfel de informatii absurde si ma detasez total de discutie. A rezolvat prima priza, pe a doua nu are cum, ca nu se pricepe, moment in care reusesc sa aflu de la domnia sa ca el e instalator. La ultima priza nici nu se mai uita, pleaca cu capul in pamant si promite sa il anunte pe sefu’.

Sefu’ aka proprietarul soseste in cateva minute si face o criza de isterie in bucatarie in timp ce ii explic ca nea smecheru’ lu’ peste recomanda un electrician si ca bateriile trebuie schimbate. Saracu’…  a avut incredere in oamenii nepotriviti. Imi vine sa il injur, dar ii zambesc si ma rog sa il calce dromaderul de la caruta 4×4 pe care o conduce, adica nevasta-sa. Aceasta imi povesteste la scurt timp dupa ca ea e buna prietena cu fosta lui nevasta, moment in care aceasta rade si face glume insipide pe drama de a fi calcat in picioare de doua cucoane cu care a savarsit gresala de a imparti patul si casa. Nu rad, nu zambesc, sunt la fel de rece precum Hitler in mormant si asta ii dezamagaeste teribil pe ambii parteneri de viata si afaceri necurate, dansa exclamand “domnisoara nu gusta glumele noastre, draga!”

Seara ma gaseste in fata noii masini de spalat prost instalata de catre instalator, adica fii-su proprietarului, alta minune fatata atotstiutoare, alertata de catre Anca ca masina a facut clabuci si nu se mai misca. Joy to the world, the drama Christ is born! Ne asezam pe vine uitandu-ne la masina si ma apuc sa lecturez instructiunile de la folosire, pe care nu am categorisit a o face mai devreme, ca si pe mine aparent m-a scos maica-mea din clocitoare tot o inteleapta careia ii place sa bajbaie inuitiv pe butoane. Apas un buton… asteptam.. nimic..mai apasa si ea o data… nimic… o oprim si repornim. Face boom!. Il invoc pe Mantuitor de sperietura trasa de sunet si aflu ca a sarit o siguranta. Ne intoarcem la masina si repetam figura. Sare iar siguranta. Ne uitam precum viteii la poarta noua la masina in timp ce in spatele nostru motanul se rusineaza sa isi faca nevoia in litiera si decide sa se duca in baie, in cadita din groapa (despre aceasta cada speciala, cu alta ocazie) pentru a se razgandi ulterior si a ne improspata mirosul cu un odorizant natural in timp ce Anca, profesoara de chineza concluzioneaza ca a invatat chineza, dar nu se descurca cu o masina de spalat.

Seara imi cade telefonul in cap culcata in pat incercand sa testez un nou program de editare video de obosita ce sunt. Sting lumina si adorm cu motanul pe piept in acorduri de greieri si tors suav, bucurandu-ma ca nu se mai aude combinatia de manele si Bee Gees – Staying alive, mixul din vecini cu care m-am delectat cu putin timp inainte tragand de o bere in gradina.