Stropi de apa

Processed with VSCO with c1 preset

Ploua.

Cainele vecinilor latra alergand prin ploaie. Eu ascult muzica si o opresc cand incepe sa tune. Cand ploua nu mai e nevoie de muzica. Pentru ce sa mai ai nevoie sa asculti altceva cand o adevarata simfonie se aude si invaluie cu totul de dincolo de peretii care cateodata strang? E intuneric in casa ca seara. Lumina de la lampa aprinsa creaza umbre in degrade pe peretele din fata patului. Cafeaua a iesit mai tare ca de obicei si tanjesc dupa o tigara dar ma abtin. Ploua din ce in ce mai tare si motanul urmareste cu interes ploaia din spatele plasei de tantari din tocul usii. Langa el, jucaria in forma de soricel pare ca sta sa iasa pe usa. Este cred prima zi de toamna si usor, usor isi face loc o nostalgie legata de dansa, de ultimele zile petrecute in vacanta de vara la tara, cu miros de struguri udati de ploaie si primele zile de scoala cu dresuri albe si pantofi rosii, dresuri care la plecare erau albe si la intoarcere cu pete care se intindeau pe toata lungimea picioarelor de parca as fi sarit in fiecare balta care imi iesea in cale, cu atentie sa nu ratez nici una. Semne de buna purtare in neantentia care avea de-a lungul anilor sa ma amuze si intristeze in egala masura.

Nu am stiut niciodata ce anume ma fascineaza si bucura la ploaie, sunetul de curgere si dorinta de a nu se mai opri? Sau poate atata apa care parca tine loc tuturor lacrimilor varsate si nevarsate? Sau senzatia buzelor in ploaie in saruturi de impacari si reindragostiri cand totul parea pierdut, cand tot ce este afara in bataia ploii este ud si spalat ca-ntr-o iertare divina venita natural din un cer la care cateodata parca nu-ti vine a-ti ridica privirea. Ploaia opreste si recreaza ceva ce nu pot explica, nici un sens cautat in disperare, nici o ghicitoare al carui raspuns sa macine pe repeat precum o caseta veche cu banda prinsa si stricata in aparat.

Ploile care dureaza zile in sir, marunte sau furtuni cu zgomot si mult tumult ma fac sa devin pentru un moment un adevarat magician al timpului oprindu-l si ascultand ca un copil cuminte, cu atentie povestile pe care apa le creeaza in mine fara sa intervin in ele curioasa. Ce copil nazgamb si ce greu sa-l tin, noroc cu ploaia!

Ploua si as sta in ploaie, culcata pe pamantul umed si urmarind stropii.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s